înțepare
română
Etimologie
Din a înțepa.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʦe'pa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înțepare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înțepare | înțepări |
| Articulat | înțeparea | înțepările |
| Genitiv-Dativ | înțepării | înțepărilor |
| Vocativ | înțepare | înțepărilor |
- acțiunea de a (se) înțepa; împungere, înțepătură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online