înăbușeală

română

Etimologie

Din a înăbuși + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ɨ.nə.bu'ʃe̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului înăbușeală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înăbușeală	înăbușeli
Articulat	înăbușeala	înăbușelile
Genitiv-Dativ	înăbușelii	înăbușelilor
Vocativ	înăbușeală	înăbușelilor

1. zăduf; (p.ext.) aer greu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online