înăbuși

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + a năbuși.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.nə.bu'ʃi/


Verb


Conjugarea verbului
înăbuși
Infinitiv a înăbuși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înăbuș
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înăbușe
Participiu înăbușit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca.
  2. (v.tranz.) (despre buruieni) a împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi.
  3. (v.tranz.) (fig.) a potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima.
  4. (v.tranz.) a face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde.
    Și-a înăbușit un oftat.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit


Traduceri

Referințe