înăbușire

română

Etimologie

Din a înăbuși.

Pronunție

• AFI: /ɨ.nə.bu'ʃi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înăbușire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înăbușire	înăbușiri
Articulat	înăbușirea	înăbușirile
Genitiv-Dativ	înăbușirii	înăbușirilor
Vocativ	înăbușire	înăbușirilor

1. acțiunea de a (se) înăbuși; sufocare; (fig.) reprimare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online