înăbușire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înăbuși.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.nə.bu'ʃi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înăbușire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înăbușire înăbușiri
Articulat înăbușirea înăbușirile
Genitiv-Dativ înăbușirii înăbușirilor
Vocativ înăbușire înăbușirilor
  1. acțiunea de a (se) înăbuși; sufocare; (fig.) reprimare.


Traduceri

Referințe