înăbușitor

română

Etimologie

Din a înăbuși + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨ.nə.bu.ʃi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înăbușitor
	Singular	Plural
Masculin	înăbușitor	înăbușitori
Feminin	înăbușitoare	înăbușitoare
Neutru	înăbușitor	înăbușitoare

1. care înăbușă; sufocant, asfixiant.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online