înăcrire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) înăcri.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.nə'kri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înăcrire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înăcrire înăcriri
Articulat înăcrirea înăcririle
Genitiv-Dativ înăcririi înăcririlor
Vocativ înăcrire înăcririlor
  1. acțiunea de a (se) înăcri și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe