înaintare
Etimologie
Din a înainta.
Pronunție
- AFI: /ɨ.na.inˈta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înaintare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înaintare | înaintări |
| Articulat | înaintarea | înaintările |
| Genitiv-Dativ | înaintării | înaintărilor |
| Vocativ | înaintare | înaintărilor |
- acțiunea de a înainta și rezultatul ei.
- avansare într-o funcție, într-o demnitate.
- (sport; concr.) totalitatea înaintașilor.
- dezvoltare, progres, propășire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online