înainta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din înainte.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.na.in'ta/


Verb


Conjugarea verbului
înainta
Infinitiv a înainta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înaintez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înainteze
Participiu înaintat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte; a avansa.
  2. (v.intranz.) (fig.) a progresa.
  3. (v.intranz.) a merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta.
  4. (v.tranz.) a ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad.
  5. (v.intranz.) a obține o funcție mai importantă, un grad mai mare.
  6. (v.tranz.) a expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc.
  7. (v.tranz.) (înv.) a avansa o sumă de bani.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe