încâina

română

Etimologie

Din în- + câine.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kɨjˈna/

Verb

Conjugarea verbului (se) încâina
Infinitiv	a (se) încâina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încâinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încâineze
Participiu	încâinat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (rar) a deveni rău, câinos.
2. (v.refl.) a se încăpățâna.

Cuvinte derivate

• încâinit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cianina

Referințe

• DEX '98 via DEX online