încântător

română

Etimologie

Din a încânta + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kɨn.tə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului încântător
	Singular	Plural
Masculin	încântător	încântători
Feminin	încântătoare	încântătoare
Neutru	încântător	încântătoare

1. care încântă; atrăgător, fermecător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online