încârdui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în cârd + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kɨr.du'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încârdui
Infinitiv a (se) încârdui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încârduiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încârduiască
Participiu încârduit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a băga sau a intra în cârd cu cineva, a (se) întovărăși.


Traduceri

Referințe