întovărăși
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.to.və.rə'ʃi/
Verb
| Conjugarea verbului întovărăși | |
| Infinitiv | a întovărăși |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
întovărășesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să întovărășească |
| Participiu | întovărășit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.
- (v.tranz.) (despre fenomene, evenimente) a avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu...
- (v.refl. recipr.) a se împrieteni.
- (v.refl. recipr.) a face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online