întovărăși

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + tovarăș.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.to.və.rə'ʃi/


Verb


Conjugarea verbului
întovărăși
Infinitiv a întovărăși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întovărășesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întovărășească
Participiu întovărășit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.
  2. (v.tranz.) (despre fenomene, evenimente) a avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu...
  3. (v.refl. recipr.) a se împrieteni.
  4. (v.refl. recipr.) a face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe