încârlionța

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + a (se) cârlionța.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) încârlionța
Infinitiv a (se) încârlionța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încârlionțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încârlionțeze
Participiu încârlionțat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) cârlionța.


Traduceri

Anagrame

Referințe