cârlionța

română

Etimologie

Din cârlionț.

Pronunție

• AFI: /kɨr.li.onˈʦa/

Verb

Conjugarea verbului (se) cârlionța
Infinitiv	a (se) cârlionța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cârlionțez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) cârlionțeze
Participiu	cârlionțat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) face cârlionți, inele.

Cuvinte derivate

• cârlionțat
• încârlionța

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acanților

Referințe

• DEX '98 via DEX online