încartiruire
română
Etimologie
Din a încartirui.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kar.ti.ru'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încartiruire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încartiruire | încartiruiri |
| Articulat | încartiruirea | încartiruirile |
| Genitiv-Dativ | încartiruirii | încartiruirilor |
| Vocativ | încartiruire | încartiruirilor |
- acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online