Sari la conținut

încartirui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în- + a cartirui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kar.ti.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
încartirui
Infinitiv a încartirui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încartiruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încartiruiască
Participiu încartiruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe