încartirui
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.kar.ti.ru'i/
Verb
Conjugarea verbului încartirui | |
Infinitiv | a încartirui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
încartiruiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să încartiruiască |
Participiu | încartiruit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online