închircire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) închirci.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kir'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
închircire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ închircire închirciri
Articulat închircirea închircirile
Genitiv-Dativ închircirii închircirilor
Vocativ închircire închircirilor
  1. (reg.) faptul de a se închirci.


Traduceri

Referințe