închirci

română

Etimologie

Din în- + a (se) chirci.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kir'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului (se) închirci
Infinitiv	a (se) închirci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) închircesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) închircească
Participiu	închircit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (reg.) a se chirci.

Cuvinte derivate

• închircire
• închircit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cinchiri

Referințe

• DEX '98 via DEX online