închituire

română

Etimologie

Din în- + chituire.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ki.tu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului închituire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	închituire	închituiri
Articulat	închituirea	închituirile
Genitiv-Dativ	închituirii	închituirilor
Vocativ	închituire	închituirilor

1. operație de îmbinare a două obiecte cu ajutorul chitului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online