operație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din latină operatio, operationis, franceză opération, germană Operation.

Pronunție

  • AFI: /o.pe'ra.ʦi.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
operație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ operație operații
Articulat operația operațiile
Genitiv-Dativ operației operațiilor
Vocativ operație operațiilor
  1. activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; (p.gener.) acțiune, lucrare.
    Operația de stingere a focului a reușit.
  2. (med.) acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală.
    Nu s-a tratat și a ajuns la operație.
  3. acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.
  4. efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate.
  5. (mat.) procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi.
  6. regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul.
    Printr-o operație ingenioasă a rezolvat problema.

Sinonime


Traduceri

Anagrame

Referințe