înclinație
Etimologie
Din franceză inclination < latină inclinatio.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kliˈna.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului înclinație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înclinație | înclinații |
| Articulat | înclinația | înclinațiile |
| Genitiv-Dativ | înclinației | înclinațiilor |
| Vocativ | înclinație | înclinațiilor |
- înclinare.
- (geom.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință; înclinare.
- (fig.) vocație, atracție, dispoziție pentru ceva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online