înclinare
Etimologie
Din a înclina.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kli'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înclinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înclinare | înclinări |
| Articulat | înclinarea | înclinările |
| Genitiv-Dativ | înclinării | înclinărilor |
| Vocativ | înclinare | înclinărilor |
- acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei.
- (geom.) înclinație.
- (fig.) vocație, dispoziție; înclinație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online