încordător

română

Etimologie

Din a încorda + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kor.də'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului încordător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încordător	încordătoare
Articulat	încordătorul	încordătoarele
Genitiv-Dativ	încordătorului	încordătoarelor
Vocativ	încordătorule	încordătoarelor

1. (reg.) întorcător al războiului de țesut.
2. întinzător al coardei ferăstrăului; cordar.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• doctrinaro

Referințe

• DEX '98 via DEX online