încordător
Etimologie
Din a încorda + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kor.də'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului încordător | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încordător | încordătoare |
| Articulat | încordătorul | încordătoarele |
| Genitiv-Dativ | încordătorului | încordătoarelor |
| Vocativ | încordătorule | încordătoarelor |
- (reg.) întorcător al războiului de țesut.
- întinzător al coardei ferăstrăului; cordar.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online