încordătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a încorda + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kor.də'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
încordătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încordătură încordături
Articulat încordătura încordăturile
Genitiv-Dativ încordăturii încordăturilor
Vocativ încordătură încordăturilor
  1. (înv.) încordare.


Traduceri

Referințe