încordare
Etimologie
Din a încorda.
Pronunție
- AFI: /ɨn.korˈda.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încordare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încordare | încordări |
| Articulat | încordarea | încordările |
| Genitiv-Dativ | încordării | încordărilor |
| Vocativ | încordare | încordărilor |
- acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei; încordătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online