încordare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a încorda.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kor'da.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încordare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încordare încordări
Articulat încordarea încordările
Genitiv-Dativ încordării încordărilor
Vocativ încordare încordărilor
  1. acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei; încordătură.


Traduceri

Referințe