încoronare

română

Etimologie

Din a încorona.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ko.ro'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încoronare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încoronare	încoronări
Articulat	încoronarea	încoronările
Genitiv-Dativ	încoronării	încoronărilor
Vocativ	încoronare	încoronărilor

1. acțiunea de a (se) încorona.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online