încorona

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină incoronare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ko.ro'na/


Verb


Conjugarea verbului
încorona
Infinitiv a încorona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încoronez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încoroneze
Participiu încoronat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a (-și) pune coroană de monarh; (p.ext.) a deveni sau a învesti pe cineva monarh.
  2. (v.tranz.) a împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa.
  3. (v.tranz.) (fig.) a desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe