încorsetare
Etimologie
Din a încorseta.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kor.se'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încorsetare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încorsetare | încorsetări |
| Articulat | încorsetarea | încorsetările |
| Genitiv-Dativ | încorsetării | încorsetărilor |
| Vocativ | încorsetare | încorsetărilor |
- acțiunea de a încorseta și rezultatul ei.
- (fig.) îngrădire, încătușare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online