încovoietură

română

Etimologie

Din a (se) încovoia + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ko.vo.je'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului încovoietură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încovoietură	încovoieturi
Articulat	încovoietura	încovoieturile
Genitiv-Dativ	încovoieturii	încovoieturilor
Vocativ	încovoietură	încovoieturilor

1. partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online