încovoietură
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.ko.vo.je'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului încovoietură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încovoietură | încovoieturi |
| Articulat | încovoietura | încovoieturile |
| Genitiv-Dativ | încovoieturii | încovoieturilor |
| Vocativ | încovoietură | încovoieturilor |
- partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online