Sari la conținut

încovoia

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă (veche) kovati „a făuri”.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ko.voˈja/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încovoia
Infinitiv a (se) încovoia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încovoiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încovoieze
Participiu încovoiat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a facedevină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; (spec.) a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare.
  2. (v.refl.) (fig.) a se umili.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe