încrețitură

română

Etimologie

Din a încreți + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kre.ʦi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului încrețitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încrețitură	încrețituri
Articulat	încrețitura	încrețiturile
Genitiv-Dativ	încrețiturii	încrețiturilor
Vocativ	încrețitură	încrețiturilor

1. partea încrețită a unui obiect; cută, creț.
2. cută pe piele; zbârcitură, rid.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online