încruntare
Etimologie
Din a încrunta.
Pronunție
- AFI: /ɨn.krun'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încruntare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încruntare | încruntări |
| Articulat | încruntarea | încruntările |
| Genitiv-Dativ | încruntării | încruntărilor |
| Vocativ | încruntare | încruntărilor |
- acțiunea de a (se) încrunta.
- privire aspră sau posomorâtă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online