încurcare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a încurca.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kur'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încurcare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încurcare încurcări
Articulat încurcarea încurcările
Genitiv-Dativ încurcării încurcărilor
Vocativ încurcare încurcărilor
  1. acțiunea de a (se) încurca.


Traduceri

Referințe