încurcare

română

Etimologie

Din a încurca.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kur'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încurcare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încurcare	încurcări
Articulat	încurcarea	încurcările
Genitiv-Dativ	încurcării	încurcărilor
Vocativ	încurcare	încurcărilor

1. acțiunea de a (se) încurca.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online