încuscrire
română
Etimologie
Din a (se) încuscri.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kus'kri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încuscrire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încuscrire | încuscriri |
| Articulat | încuscrirea | încuscririle |
| Genitiv-Dativ | încuscririi | încuscririlor |
| Vocativ | încuscrire | încuscririlor |
- acțiunea de a se încuscri și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online