îndătina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din în- + datină.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.də.ti'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îndătina
Infinitiv a (se) îndătina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îndătinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îndătineze
Participiu îndătinat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (rar) a se obișnui (cu) ceva.
  2. (v.tranz.) a avea obiceiul să..., a obișnui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe