obișnui
Aspect
Variante
- (înv.) obicinui
Etimologie
Din obicină (înv. „obicei” < de origine bulgară).
Pronunție
- AFI: /o.biʃ.nuˈi/
Verb
Conjugarea verbului (se) obișnui | |
Infinitiv | a (se) obișnui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) obișnuiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) obișnuiască |
Participiu | obișnuit |
Conjugare | IV |
- (v.refl. și tranz.) a câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni.
- (v.tranz.) a practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere.
- Obișnuiește plimbări la aer liber.
- Obișnuiește să studieze la bibliotecă.
- (v.tranz. și refl.) a (se) folosi (des), a (se) întrebuința.
Sinonime
- 1: (se) deprinde, (se) familiariza, (se) învăța
- 2: aclimatiza
- 3: (înv.) metahirisi
Antonime
- a (se) obișnui: (se) dezbăra, (se) dezobișnui
- a se obișnui: se debarasa, se dezvăța
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a se deprinde
|
|
Etimologie
Din obișnui.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru obișnui.