îndatorință

română

Etimologie

Din a îndatori + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /ɨn.da.to'rin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului îndatorință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndatorință	îndatorințe
Articulat	îndatorința	îndatorințele
Genitiv-Dativ	îndatorinței	îndatorințelor
Vocativ	îndatorință	îndatorințelor

1. (rar) îndatorire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online