Sari la conținut

îndatorință

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a îndatori + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.da.to'rin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndatorință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndatorință îndatorințe
Articulat îndatorința îndatorințele
Genitiv-Dativ îndatorinței îndatorințelor
Vocativ îndatorință îndatorințelor
  1. (rar) îndatorire.


Traduceri

Referințe