îndatorință
română
Etimologie
Din a îndatori + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /ɨn.da.to'rin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndatorință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndatorință | îndatorințe |
| Articulat | îndatorința | îndatorințele |
| Genitiv-Dativ | îndatorinței | îndatorințelor |
| Vocativ | îndatorință | îndatorințelor |
- (rar) îndatorire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online