îndobitocire
Etimologie
Din a (se) îndobitoci.
Pronunție
- AFI: /ɨn.do.bi.to'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndobitocire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndobitocire | îndobitociri |
| Articulat | îndobitocirea | îndobitocirile |
| Genitiv-Dativ | îndobitocirii | îndobitocirilor |
| Vocativ | îndobitocire | îndobitocirilor |
- acțiunea de a (se) îndobitoci și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online