Sari la conținut

îndobitoci

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în- + dobitoc.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.do.bi.to'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îndobitoci
Infinitiv a (se) îndobitoci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îndobitocesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îndobitocească
Participiu îndobitocit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti, a (se) tâmpi, a (se) abrutiza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe