îndobitoci

română

Etimologie

Din în- + dobitoc.

Pronunție

• AFI: /ɨn.do.bi.to'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului (se) îndobitoci
Infinitiv	a (se) îndobitoci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îndobitocesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îndobitocească
Participiu	îndobitocit
Conjugare	IV

1. (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti, a (se) tâmpi, a (se) abrutiza.

Cuvinte derivate

• îndobitocire
• îndobitocit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online