îndrăzni

română

Etimologie

Din în- + drăzni (învechit „a îndrăzni” < slavă (veche)).

Pronunție

• AFI: /ɨn.drəzˈni/

Verb

Conjugarea verbului îndrăzni
Infinitiv	a îndrăzni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îndrăznesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îndrăznească
Participiu	îndrăznit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a avea curaj; a nu se teme, a cuteza să...

Cuvinte derivate

• îndrăzneală
• îndrăzneț
• îndrăznire
• îndrăznitor

Traduceri

a avea curaj

afrikaans: durf (Afrikaans) aromână‏‎: cutedz (armãneashti) engleză: dare (English) finlandeză: uskaltaa (suomi)

franceză: oser (français) germană: wagen (Deutsch) latină: audeo (Latina) neerlandeză: wagen (Nederlands), durven (Nederlands)

Referințe

• DEX '98 via DEX online