Sari la conținut

îndrăzni

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în- + drăzni (învechit „a îndrăzni” < slavă (veche)).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.drəz'ni/


Verb


Conjugarea verbului
îndrăzni
Infinitiv a îndrăzni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndrăznesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndrăznească
Participiu îndrăznit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a avea curaj; a nu se teme, a cuteza să...

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe