îndreptățire
Etimologie
Din a îndreptăți.
Pronunție
- AFI: /ɨn.drep.tə'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndreptățire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndreptățire | îndreptățiri |
| Articulat | îndreptățirea | îndreptățirile |
| Genitiv-Dativ | îndreptățirii | îndreptățirilor |
| Vocativ | îndreptățire | îndreptățirilor |
- acțiunea de a îndreptăți; justificare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online