îndreptăți

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + dreptate.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.drep.tə'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
îndreptăți
Infinitiv a îndreptăți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndreptățesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndreptățească
Participiu îndreptățit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe