îndreptăți

română

Etimologie

Din în- + dreptate.

Pronunție

• AFI: /ɨn.drep.tə'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului îndreptăți
Infinitiv	a îndreptăți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îndreptățesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îndreptățească
Participiu	îndreptățit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui.

Cuvinte derivate

• îndreptățire
• îndreptățit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online