îndreptător

română

Etimologie

Din a îndrepta + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.drep.tə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului îndreptător
	Singular	Plural
Masculin	îndreptător	îndreptători
Feminin	îndreptătoare	îndreptătoare
Neutru	îndreptător	îndreptătoare

1. (și substantivat; înv.) care îndreaptă, îndrumează; călăuzitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online