îndușmăni

română

Etimologie

Din în- + a (se) dușmăni.

Pronunție

• AFI: /ɨn.duʃ.mə'ni/

Verb

Conjugarea verbului îndușmăni
Infinitiv	a îndușmăni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îndușmănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îndușmănească
Participiu	îndușmănit
Conjugare	IV

1. (vb. refl. recipr.) (reg.) a se dușmăni.

Cuvinte derivate

• îndușmănit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online