îndușmăni

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din în- + a (se) dușmăni.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.duʃ.mə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
îndușmăni
Infinitiv a îndușmăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndușmănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndușmănească
Participiu îndușmănit
Conjugare IV
  1. (vb. refl. recipr.) (reg.) a se dușmăni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe