dușmăni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din dușman.

Pronunție

  • AFI: /duʃ.mə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dușmăni
Infinitiv a (se) dușmăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dușmănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dușmănească
Participiu dușmănit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl. recipr.) a avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî.
    Se dușmănesc de moarte.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe