înduioșare

română

Variante

• înduioșire

Etimologie

Din a (se) înduioșa.

Pronunție

• AFI: /ɨn.du.joˈʃa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înduioșare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înduioșare	înduioșări
Articulat	înduioșarea	înduioșările
Genitiv-Dativ	înduioșării	înduioșărilor
Vocativ	înduioșare	înduioșărilor

1. faptul de a (se) înduioșa; duioșie.

Traduceri

Traduceri

franceză: attendrissement (français), tendresse (français)

Referințe

• DEX '98 via DEX online