îndulcire

română

Etimologie

Din a îndulci.

Pronunție

• AFI: /ɨn.dul'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îndulcire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndulcire	îndulciri
Articulat	îndulcirea	îndulcirile
Genitiv-Dativ	îndulcirii	îndulcirilor
Vocativ	îndulcire	îndulcirilor

1. acțiunea de a (se) îndulci.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• declinuri

Referințe

• DEX '98 via DEX online