declin

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză déclin.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
declin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ declin declinuri
Articulat declinul declinurile
Genitiv-Dativ declinului declinurilor
Vocativ declinule declinurilor
  1. coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfințire, scăpătare. (fig.) sfârșitul unei glorii, al unei puteri aparținând unei persoane, unui popor, unei civilizații etc.; decădere.


Traduceri

Referințe