înduplecător

română

Etimologie

Din a îndupleca + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.du.ple.kə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înduplecător
	Singular	Plural
Masculin	înduplecător	înduplecători
Feminin	înduplecătoare	înduplecătoare
Neutru	înduplecător	înduplecătoare

1. (înv.) care înduplecă; convingător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online